A sunkissed world

Ajuns la mare joi pe la 23:30, gasit cazarea, constatat ca am niste insecte care inteapa in camera, injurat. Plecat pe plaja, vazut puhoi de oameni, stat si cugetat: “Bai… noi acum ce facem?”.

Pai, ce sa facem.

-m-am mirat de puhoiul de oameni si joi si vineri si sambata si duminica.
-am reusit sa vars cafea pe mine, un om si-un caine. Saracu’. Cainele, zic.
-mi-am indeplinit dorintele, anume de a bea cafea la Ovidiu si a manca fasole cu ciolan la Soni.
-am facut poze cretine, mi-e frica sa le descarc.
-am mers cu Mircea dupa clatite si am mancat floricele scarboase cu sirop dulce.
-am serbat-o pe Banana.
-am dormit cu spume, cu clabuci, ca porcul si ca ursul.
-am si dansat pe nisip, dar putin.
-am baut o bere si-am privit marea de sus, dintr-un Expirat destul de simpatic la lumina zilei.
-am stat la foc si am mirosit ca atare, a doua zi.
-m-am bucurat ca eu inca port S la pantaloni si la bluze si ca sunt, totusi, draguta.
-am promis ca eu nu mai vin in Vama de 1 mai nici sa ma platesti.
-am asistat, in ultimul moment, la salvarea Vamii de catre Timpuri Noi.
-m-am intalnit cu oameni, dar nu cu toti si cu siguranta nu cu George.

Concluzii: a fost bine ca am baut cafeaua pe nisip, ca n-a plouat asa de tare si ca am avut caldura in camera. A fost rau ca s-au strans atatia imbecili pe metru patrat, ca unii nu se satura cu alcool, ca e pietris pe toate strazile din Vama, motiv de rupt de bocanci si ca a fost frig noaptea rau, rau, rau. Anul asta a fost greu sa ignori toata hidosenia si toti ratatii. Pentru cine sa salvezi Vama? Merita vreun cretin din ala care se tara pe nisip cu pantalonii in vine sa faci asta?

Deci nu stiu ce sa zic. N-am stat la niciun rasarit. Privelistea era prea dezolanta s-o vezi si pe lumina. Noroc cu Timpuri Noi, cu Soni si cu tricoul cu dungi al lui Ovidiu.