Daca as fi stiut eu de dimineata cum statea treaba… stateam si eu acasa.
Uneori imi pare ca mi-am imaginat totul. Alteori, imi pare ca merg intr-un pantof cu trei numere mai mari. E greu si ma straduiesc sa-l umplu.
M-am saturat sa-mi caut motive de plans de mila sau scarpinat in cap, m-am saturat sa-mi trebuiasca mereu ceva. M-am saturat sa nu stiu sa miros diminetile. Si e clar, oricum, ca totul se intampla pentru ca n-am mai avut cafea magica, zau asa. E clar ca nici n-o sa fie mai bine pana nu cumpar, orice ar zice fortele universului. Nu zice nimeni ca fortele universului detin adevarul absolut, oricum ar fi.
Si acum… nu stiu. Gasesc eu ceva agreabil de facut. Cum ar fi sa ma uit iar pe catalogul de la Ikea. Cate chestii pot sa incapa intr-o garsoniera? Sunt pe cale sa aflu. Pe langa cei doi oameni si un potential animal de companie despre care inca dezbatem daca va fi si ce va fi, calculatoarele fara de care nu putem sa traim virtual, fotoliul meu preferat si cutiile cu de toate, de la acte la floricele desenate in parc. Da’ parca as vrea si o lampa colorata, si perne, si draperie pentru bucatarie, si un paravan (da, intr-o grasoniera, stiu) si si si cate si mai cate.
)
