A sunkissed world

Ieri am decretat ca a fost cea mai de cacat zi de foarte mult timp. O zi in care pe strazi au fost doar imbecili, o zi in care aflu cat mai am de platit la CASS, o zi in care descopar chestii pe care nu voiam neaparat sa le stiu, o zi in care a venit lehamitea, s-a luat de mana cu sila deja existenta si n-au mai vrut sa plece. O zi in care, mai mult ca niciodata, ma intreb ce dracului mai fac aici, langa toti oamenii astia cu mintile pline de Libertatea si Fata de la pagina 5 si capsuni in Spania si OTV si bere la pet si hahaieli la adresa celora care inca arunca gunoaie la cos si nu scuipa pe strada ca tampitii. O zi in care m-am gandit serios la ce as putea sa fac eu in alta parte, ceva care sa nu fie capsuni in Spania si care sa valorifice intr-un fel ceea ce am invatat.

Asa ca aseara cand a inceput sa ploua si sa cada copaci, m-am baricadat in casa si, ca mai mereu, am incercat sa fac haz de necaz. Intai m-am distrat cu stirile de pe Metalhead. Uneori, lumea asta a vedetelor este mai mult decat absurda. Am citit ca Robbie Williams vrea sa-l dea in judecata pe Chris Martin pentru ca acesta din urma l-a facut “idiot”. De ce l-a facut idiot? Pentru ca, la o petrecere, Robbie i-a gresit numele fetitei lui Chris Martin (pe care o cheama, foarte inspirat si new age si stylish si mai stiu eu ce, Apple) si a intrebat-o “Hey Mellon, would you like some apple?”. Si asa ca Martin a decis ca nu va mai vorbi cu Robbie “o buna bucata de timp”. Acum serios. Iti numesti copilul Apple si te astepti ca lumea sa se poarte de parca ar chema-o Emily? Si chiar si asa, cat de nauc sa fie Robbie Williams, nu-l cred in stare sa faca misto intentionat de un copil de 5 ani – care mai are si un nume ciudat.

Apoi am mai ras de comentariile la diferitele stiri de pe diferitele site-uri despre furtuna. Astfel, am aflat ca intr-un cartier copacii faceau urat – si mi i-am inchipuit fie tanguindu-se, fie strambandu-se nepoliticos. Am mai aflat ca, daca vrei sa scapi de masina pe care nu o poti vinde, te poti duce sa-i dai una sau mai multe cu o bata de baseball, pentru ca se vor lua usor banii de la asigurari. Am mai aflat ca am avut de-a face cu “crengi rupte si alte nebunii caracteristice furtunii”. Si ca o pisica s-a suit intr-un copac si nu mai voia sa coboare de spaima. Ce-i drept, si Amelie, pisica din Militari, era cam agitata si si-a gasit alinarea stand pe acvariul cu broastele testoase ingrozite.

Si uite-asa, am ras. Acum imi pare rau ca nu mai avem cablu, trebuie sa recunosc ca ma distram. Si pentru ca gradul de amuzament trebuia sa fie proportional cu ziua de rahat, am ras mai mult decat, poate, ar fi fost cazul. Si asa mi-am luat la revedere de la ziua de marti, mai mult ca 13, adormind bustean si visand tampenii – iar am visat ca-mi cumpar haine pe care a doua zi le caut prin casa si nu le gasesc.