Soarele incearca sa-mi spuna ceva. Si nu cred ca sunt cuvinte de alint. In ultimul timp, ne-am jignit unul pe altul ingrozitor. El m-a pedepsit cu urme de bronz pe la maneci si mancarime pe toate zonele atinse de soare, eu l-am pedepsit cu suduieli si, in general, atitudine dispretuitoare.
Si era o vreme cand ma manifestam ca o soparla, ma intindeam pe o piatra la soare si stateam acolo, cu limba scoasa, cu gandurile expuse, fara scut, ba chiar cu ranile in vant si el reusea, cumva, sa le inchida pe toate. Ma intindeam pe nisip cu spatele la soare si cu capul in gramajoarele arzande si aurii, ascultam marea cum spune povesti si ma lasam mangaiata de niste raze care ii biciuiau pe toti, numai pe mine nu. Era o vreme cand mergeam desculta prin iarba si ascultam greierii, ma intristam cand dadeam de umbra si ma intristam si mai tare la apus.
Oare mai stiu sa merg desculta, sau o fi o perioada in viata mea cand trebuie musai sa port incaltari de fiecare data?
