Eram un om care putea bine-mersi sa traiasca in off line, fara sa depinda de un amarat de cablu care sa-l conecteze la o lume exterioara de care oricum nu-i place foarte tare si de care nu tine neaparat sa fie conectat. Ce s-a intamplat cu mine?
Sa zicem ca n-am carti sa citesc; daca aveam, plictiseala era putin mai mica. Pentru ca da, te poti plictisi si cand pui hainele inapoi in dulap, si cand aranjezi prin casa diverse, si cand iti bati cuie-n cap pentru ca nu te poti opri din adunat nimicuri pe care acum trebuie sa le aranjezi in cutii sau cutiute sau rafturi sau sertarase.
Si poate daca aveam net nu mai plecam la ikea de 15 ori, ca sa dau banii – multi bani – pe te-miri-ce si chiftelultele suedeze ale astora.
Poate nici nu mai plecam la Billa de 100 de ori; ce daca asta ar fi insemnat sa nu am gel de dus si mancare… Aveam net!
Una peste alta, cartierul e frumos tare, casuta e frumoasa, o sa fie bine. Cu conditia sa ma trezesc, ca vad ca mi-e somn de ma usuc.
