Dimineata umeda

Posted: June 17th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , | No Comments »

De dimineata, m-am lasat sa ma ploua. Poate mai cresc putin. Cine stie.

Ieri am prestat despre bere si discutii grele, avand ca martor un caine negru si ud. Si foarte prietenos. Rar mai vezi un caine care sa sara cu atata incredere pe banca ta si sa se uite la tine cu blandete. Simteam ca e banca lui, de fapt, si ca-mi ingaduie, amabil, sa stau si eu.

Si era foarte cald si gandurile mi se amestecau. In drum spre casa, trecand pe langa Hotel Cismigiu, mi-am dat seama ca mi-e mila de cladirile parasite. Nu pentru ca nu le e bine singure, pastrand in ele ceea ce au fost o data, zambetele pe care le-au gazduit, pasii pe care i-au suportat si chiar si toate usile trantite la nervi de care au avut parte. Nu, mie mi-e mila de ele pentru ca nu sunt lasate in pace. Sunt mazgalite cu sprayuri colorate, nume de indivizi care n-au intrat niciodata acolo, forme care nu au sens. Sunt zgariate, zgandarite si aratate cu degetul. Sunt fotografiate de turisti. Si nu au unde sa plece. Nu au unde sa fuga. Raman acolo, purtand cu ele o fantoma a ceea ce au fost, a ceea ce au insemnat, in timp ce in afara se degradeaza, incet-incet.

Asa si cu unii oameni.

Bine ca m-am lasat udata de ploaie inainte sa-mi beau a doua cafea, altfel, nu mergea bine.

“If I only could deceive you, forgetting the game” kind of day.



Leave a Reply