Gutuile sunt niste fructe ciudate. Toata lumea le mananca cu o grimasa, insa persevereaza si le duc pana la capat. Adica la cotor.
Azi noapte am visat apartamentul in care am stat la Domenii, in combinatie cu ce am visat noaptea de dinainte, adica o piata de peste. Adica pregateam peste cumparat din piata de peste in apartamentul din Domenii.
Ma gandesc prea mult la mancare, poftesc la gogosi si clatite. Imaginatia se invarte undeva, in acest univers culinar, si e cu atat mai straniu cu cat nu prea mai pot sa mananc, pentru ca mi-e foarte cald.
Si gandidu-ma la gutui, mi-am dat seama ca ultima gutuie de anul trecut a ajuns la gunoi. Se stricase. Acum, imi pare rau. Se pare ca revin la obiceiurile din copilarie, cand imi parea rau dupa orice aruncam, nu voiam sa ma descotorosesc de nimic si pastram toate jucariile rupte. In cinstea acestui pas inapoi, aseara am dus o cutie de carton jos, langa ghena, pentru ca peste o jumatate de ceas sa ma duc sa o iau inapoi. Mi s-a facut mila de ea, cum statea acolo, dungata si frumoasa, doar cu un colt rupt, la ghena.
Toate mi se intampla de la caldura.
