E ca atunci cand incerci sa-ti aduci aminte de ce nu-ti mai place tie inghetata. Si de fapt, constati, nu fara oaresce mirare, ca te gandesti prea mult la acel unic fel de inghetata pe care-l mancai in copilarie si care acum se fabrica cu restrictii zonale.
Ei bine, eu tot mananc inghetata. Ce ma bucur ca e duminica, nu fac nimic, e racoare si nu-mi mai fierbe creierul. Daca nu mi-ar fi frica de ceea ce visez, as dormi putin. In schimb, la mine se mananca pe paine comedioare romantice si stupide, se bea cafea si se contempleaza cu atentie locurile unde se intalnesc peretii.
Oare cand o sa am si eu pereti de o alta culoare decat albi? In Bucuresti, adica. Acas ala mine, am noroc sa am culori.
Unii sunt la mare acum, sa le fie de bine. Sunt invidioasa. Abia astept sa ma invart si eu pe nisip. Si sa mananc inghetata. Cred ca, intr-un fel ciudat, abia astept sa treaca si duminica.
