As vrea sa scriu asa, de parca nu-mi pasa. Sa scriu visceral, sa scriu transpirat, sa scriu cu stiloul, cu mana, cu noroi. As vrea sa scriu fara urma de lirism sau patetism. As vrea sa scriu cu alcool, cu femei, cu barbati, cu maini incolacite, cu filme neterminate, cu vieti ratate, cu cioburi. As vrea sa scriu de parca as duce o alta viata in ochii altor oameni, as vrea sa scriu de parca as face asta numai intr-o camera mizera de hotel.
As vrea sa scriu ca Bukowski si, printre excese si nori, sa vad o plaja si un petec de cearceaf care ma asteapta doar pe mine.
In schimb, eu scriu de parca ma sufoc de sentimente si trairi si rasete si amintiri.
Dar il citesc pe Bukowski.
“there is always that space there
just before they get to us
that space
that fine relaxer
the breather
while say
flopping on a bed
thinking of nothing
or say
pouring a glass of water from the
spigot
while entranced by
nothing
that
gentle pure
space
it’s worth
centuries of
existence
say
just to scratch your neck
while looking out the window at
a bare branch
that space
there
before they get to us
ensures
that
when they do
they won’t
get it all
ever. “
