Da, stiu ca saorma nu face bine la sanatate. Da, stiu ca e oribila si ingrozitoare. Dar ne leaga atat de multe… Plimbari in parc alaturi de ea, cine tarzii pe la 3, 4, 5 dimineata, saorma absolut oribila de la Kogalniceanu cu pinky friend, mancata langa parc, ca deh, nu voiam sa stam jos, pranzuri interminabile in piata, eu si soferii de taxi…
Azi mi s-a facut o foarte, foarte mare pofta de saorma. Mai aveam un bon si 5 lei. Maine se ia salariu. M-am dus la Maverick, ca deh, sunt un cetatean din Drumul Taberei care se respecta. Ce nu am luat eu in calcul e ca la Maverick nu primesc bonuri de masa. Desi au “mini saorma” la modicul pret de 10 lei, dar serios acum, la ce bun. E atata de mica incat nici nu se vede; cred ca nici Peter Pan nu s-ar fi saturat. Si iata-ma pe mine, in ploaie, in fata la bodega cu saorma, nemancata de la 7 jumate dimineata, uitandu-ma cu jind si aproape cu o lacrima in coltul ochiului la oamenii care plecau cu cate una, doua, trei saorme mari… Mai ca mi-era mie mila de mine.
[Era sa pun ca tag "poezie". O fi si asta un soi de poezie urbana dedicata acestei dezgustatoare saorma.]
Ei, lasa ca vine si vremea somonului afumat, icrelor negre si pate de foie gras. Deocamdata…
