Chiar sper. Nu-mi mai gasesc pelerina de ploaie, fapt ce s-ar putea transforma intr-un soi de tragedie.
Una din cele mai mari provocari ale vietii mele a fost aceea de a invata sa accept prezentul, sa nu-l mai neg, sa nu-l fac mai mic decat este, de fapt. Si inca e o intrecere, nu stiu daca e vreun premiu pe undeva, dar, la fel cum caut comoara de la capatul curcubeului, o sa caut si premiul asta nestiut. Daca vad ceva stralucind, zic ca-i aur, undeva, in mintea mea, departe tare de ratiune si de privirile celorlalti.
Si cine stie pe unde mi-e pelerina… Daca ma ploua diseara pe “Smile like you mean it”, o sa fie mai ciudat decat ar fi, deja, sa ascult piesa asta live.
.
