Ma intreb si as intreba pe toata lumea, dar am glasul prea subtire, niste chestiuni. Ma intreb daca e normal sau sanatos sau firesc sa ai ceva, undeva, pentru care stii ca ai renunta la tot ce ai acum, la tot ce ai putea avea, la tot ce ai croi si care, fara urma de indoiala, te-ar face fericit.
Ma intreb, mai des, cate feluri de fericire exista, daca fericirile se exclud una pe alta, daca una e mai autentica decat alta. Daca chiar e nevoie sa traiesti intr-un univers paralel ca sa traiesti bucuria A, in vreme ce acum, in universul asta, traiesti bucuria B. Iar A si B nu sunt grade de comparatie.
Si ma mai intreb daca si cum alegi intre fericirile astea, in cazul in care n-au termen de expirare.
