People are strange

Posted: July 20th, 2009 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie, La naiba! | Tags: , , , , , , , | No Comments »

Cel mai mult, de la marea asta, mi-am dorit sa dansez pe “People are strange” pe nisip. Pentru ca oamenii chiar sunt ciudati. Stranii si cu apucaturi deosebit de uimitoare. Precizia cu care urmeaza un drum absolut haotic e fascinanta, uneori. Si eu fac asa, insa de cele mai multe ori, cand ma uit in jur, vad chestii pur si simplu bolnavicioase.

Insa boala unuia poate sa fie tratamentul altuia… N-am ajuns la nicio concluzie nici de data asta. De ceva vreme nu mai ajung la concluzii la mare. Le vad doar, prinse in plasele pescarilor care nu mi-au dat mie mamaliguta la peste. Ma uit la ele si le zambesc, nici nu mai incerc sa le prind. Sa fii turist de weekend te fereste de anumite ciudatenii, de data asta personale. Si, fix cand e soarele mai afurisit si simti ca nu mai poti respira, te prinde ceva in nisip, stii doar ca… e vremea sa mai bei o bere si sa mai lasi un pic chestiile sa se aseze in plasa pescarilor.

Oamenii sunt ciudati si cantecul ala se asculta mai bine in casti.


Sunburn

Posted: July 20th, 2009 | Author: | Filed under: Gânduri în corabie, La naiba! | Tags: , , , , , , | 2 Comments »

In timp ce pe-aici era petrecere mare , stiti ce faceam eu?

Fara sa am nicio idee despre scandalul care ma astepta la mine acasa, eu stateam linistita pe nisip, ba mai mancam un pastrav, ba o ciorbita de burta, ba un salau pane. Ba ma mai ardeam putin pe spate, pentru ca nu s-a inventat SPF-ul pentru mine si nici capul care sa tina cu mine si sa nu ma lase pe plaja la toate orele interzise. In timp ce astia isi faceau de cap, sarind in patul meu moale, eu mai intindeam nitel izoprenul si adormeam in doua secunde. Pentru ca pe la 9-10 sa fac ochi bulbulcati ca de broasca si sa merg cheauna inspre locul unde se bea cafea. In timp ce oaspetii mei se dadeau pe muzici care mai de care, deranjand vecinii, eu topaiam prin nisip de parca nu mai aveam nicio grija – si ce sa vezi, chiar n-aveam. Si in timp ce urlau la luna de pe balconul meu, eu ma uitam la luna mea, ca un coltunas, cum atarna cu un colt in mare si cum lasa urme in valurile vesele.

Nu stiu cum naiba s-a brodat acest weekend, dar e bine ca a fost. Bifam marea de iulie pe anul asta, strangem din dinti pentru inca o saptamana de trezit devreme, ne bem cafeaua si invatam, inca o data, ca ce am desenat pe nisip se sterge la primul pas dansant.

Bine c-a facut Motanes curat, ca numai de asta n-aveam chef.