In timp ce pe-aici era petrecere mare , stiti ce faceam eu?
Fara sa am nicio idee despre scandalul care ma astepta la mine acasa, eu stateam linistita pe nisip, ba mai mancam un pastrav, ba o ciorbita de burta, ba un salau pane. Ba ma mai ardeam putin pe spate, pentru ca nu s-a inventat SPF-ul pentru mine si nici capul care sa tina cu mine si sa nu ma lase pe plaja la toate orele interzise. In timp ce astia isi faceau de cap, sarind in patul meu moale, eu mai intindeam nitel izoprenul si adormeam in doua secunde. Pentru ca pe la 9-10 sa fac ochi bulbulcati ca de broasca si sa merg cheauna inspre locul unde se bea cafea. In timp ce oaspetii mei se dadeau pe muzici care mai de care, deranjand vecinii, eu topaiam prin nisip de parca nu mai aveam nicio grija – si ce sa vezi, chiar n-aveam. Si in timp ce urlau la luna de pe balconul meu, eu ma uitam la luna mea, ca un coltunas, cum atarna cu un colt in mare si cum lasa urme in valurile vesele.
Nu stiu cum naiba s-a brodat acest weekend, dar e bine ca a fost. Bifam marea de iulie pe anul asta, strangem din dinti pentru inca o saptamana de trezit devreme, ne bem cafeaua si invatam, inca o data, ca ce am desenat pe nisip se sterge la primul pas dansant.
Bine c-a facut Motanes curat, ca numai de asta n-aveam chef.
) e singura chestie culinara care imi face greata instant, desi pestele e adorabil, in sinea lui.