De catva timp, reusesc sa ma trezesc greu, imi prelungesc visele de parca ar fi excesiv de frumoase si nu sunt. Cred, in acelasi timp, ca ar trebui sa ma fac fermier, avand in vedere noua mea pasiune descoperita pentru jocurile ce simuleaza viata la ferma.
Click click si am parte de umbra copacilor racorosi, rosii facute in gradina si castraveti indesati si gustosi. Click click, ce bine ar fi… insa lucrurile nu merg asa, o demonstreaza propria noastra gradina de acasa. Insa deseori ma gandesc ca un trai acolo ar fi de 100 de ori mai plin de recompense si mai sanatos decat simulacrul asta de trai in Marele Oras plin de dioxid de carbon, nesimtit si alte chestii toxice. Click click pe mintea mea care nu prea stie ea ce sa refuze si ce nu.
Daca as fi capabila sa nu-mi tremure mainile, m-as apuca de cioplit lemnul. Dar tare sunt neindemanatica. Asta e si motivul pentru care inca nu-mi iau bicicleta: am capul prea in nori pentru a struni un ghidon si mult prea in nori pentru a struni o unealta ascutita.
Dilema mea cu privire la semnele de adunare si scadere mi-a ramas in minte dintr-un vis de azi noapte din care n-am vrut sa ma trezesc – ca dovada, iar am intarziat. Oare se anuleaza reciproc, sau un semn e mai cu mot decat celalalt?
