Nici nu mi-am scuturat bine putinul nisip croat din haine ca deja miroase a zapada si a an nou in locuri noi. Si tocmai cand ma obisnuisem cu trecerea de la aerul fierbinte de august la cozonaci si toate cele, taman bine ca ‘hai sa mergem la munte sa sarbatorim toamna’.
Eu ce sa ma inteleg? Sa ma apuc de vopsit oua? Sau O.O. asa cum scria pe un afis undeva, candva. Sar din vara in iarna in toamna si-n primavara si nu-mi mai ramane timp pentru niciuna. Vreme de admirat, nici atat. Bine ca-mi atarn aparatul foto de gat si imortalizez chestii la care ma uit, trista, dupa ceva timp, in dracu stie ce alt anotimp.
Intre timp, cafeaua de aici a ramas la fel de proasta, aia de acasa la fel de buna si tare as vrea sa ma pot ascunde de timp, cumva, macar un pic.