Limbaj de lemn, gandire asemenea

Posted: August 28th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , | 2 Comments »

Ma uitam eu asa la cuvantul “toleranta” in dictionar. Suna bine si cu siguranta ajuta daca e folosit intr-un slogan. Aduce bani si aderenti. Pentru ca e cool, e ok sa fii tolerant, trebue sa fii tolerant, e o trasatura a omului modern si cine ar vrea sa se spuna despre el ca e un neciocplit din secolele trecute?

Suna si mai bine in online, unde nu-ti trebuie cine stie ce convingeri sa folosesti cuvantul, sa-l tastezi absent cu mainile cu care mai devreme te-ai ferit sa atingi un obiect atins de vreun african. E ok sa te dai tolerant pe blog, sa dai cu semnatura virtuala in diverse petitii, despre care eventual sa scrii si in CV – sau ma rog, n-ai sa scrii ca ai semnat petitii, ai sa scrii ca “te implici social”.

Stim cu totii ca urmeaza un “dar” si stim si ce urmeaza dupa el, aproape ca mi-e sila sa mai scriu. Nu suntem toleranti si poate ca nici nu trebuie sa fim, cu totii, toleranti. Pentru ca daca DEX-ul zice ca a tolera = a trece cu vederea, nici nu vreau sa fiu toleranta. A trece cu vederea este un gest egoist, nu te implica in niciun fel, esti in continuare in globul tau de cristal, esti mai bun decat toti cei peste care treci cu vederea.

Eu as vrea sa acceptam. Sa acceptam omul de langa noi, cu bune, cu rele, cu o alta culoare a pielii sau alte convingeri religioase, politice, sociale. Si daca nu acceptam, macar sa stim de ce si sa nu ne fie frica sa spunem asta.

Sa acceptam ca tiganii (ca tot e la super-moda sa discutam, sa-i integram, sa-i acceptam) sunt, la origini, un popor nomad, ale carui preocupari sunt in sfera mutatului din loc in loc si procrearii, care nu vad un scop in viata in a fi educat si a te duce la scoala. Poate asa am avea si campanii care sa actioneze eficient, nu “sa-i integreze” intr-o societate care nu are mai nimic in comun cu ei si cu stilul lor originar de a trai, de azi pe mine, de aici acolo.

Sa aceptam ca altii au avut atatea experiente nasoale cu ei, ca se simt atat de discriminati in tara lor, incat anumite campanii nu fac altceva decat sa starneasca ura si deznadejde, intrebari si controverse. Sa acceptam ca, poate, nu mai au chef sa “integreze” pe nimeni si sa nu ne facem ca nu vedem acest aspect in campaniile noastre “politically correct”. Si sa acceptam ca, pentru multi dintre noi, tiganii inseamna altceva, nu fuste inflorate si dans boem in jurul focului.

Sa acceptam pana si un lucru simplu; ca nu toata lumea e obligat sa iubeasca formatia noastra de suflet, cartea noastra de suflet, nici chiar pe noi. E atat de simplu, ce naiba. E elementar. Dar constat ca, pe masura ce comunicam mai mult si mai repede, o facem mai impersonal si mai cu rautate, intr-un fel.

Cel mai tare mi-as dori sa ne dam seama ca online-ul ramane, totusi, un mediu de comunicare si ca, oricat de grabiti am fi, oricat de neatenti si ocupati, oricat ne-am obisnuit sa traim de la 9 la 6, asta nu inseamna ca unii dintre noi trec cu privirea ce se intampla in online pentru ca nu e cine stie ce. Pentru unii e cine stie ce, orice cuvant, orice parere inseamna ceva, iau pulsul unei societati si isi fac o parere. Tastatura poate fi mai impersonala decat un pix si-o hartie, dar asta nu inseamna ca ce transmite ea trebuie sa fie la fel.


2 Comments on “Limbaj de lemn, gandire asemenea”

  1. 1 Roxa said at 11:37 am on August 30th, 2009:

    Ah, ce mi-a placut postul asta. Parca eu l-am gandit. :) Bravo, Silvia. Daca mai multi ar face chestia asta, lumea ar fi mai buna.

  2. 2 Sunkissed said at 9:28 am on August 31st, 2009:

    thank you:)


Leave a Reply