De ceva vreme, ma tot gandesc la Ce Stiu Eu Sa Fac, adica acele lucruri ce mi-ar putea asigura existenta. E clar, medic nu stiu sa fiu, inginer, la fel, IT specialist, nicidecum; asta pentru ca am ales eu niste facultati vagi si care nu spun mai nimic nimanui.
Ma gandesc pentru ca simt nu ca ma indrept nicaieri, dar simt ca ma indrept aiurea, n-am un simt al directiei si reusesc sa aleg lucruri care fie nu ma flateaza, fie nu mi se potrivesc, fie ma tin in loc. N-am nas pentru astfel de lucruri, asa ca incep sa ma sperii.
M-am trezit dupa 4 ani la minunatele facultati ca stiu un pic din toate si majoritatea chestiilor pe care le stiu, le-am invatat singura. Acum, dupa fix un an si doua zile la job, imi dau seama ca iar am reusit sa fac un pic din toate.
Chestia asta nu e neaparat rea, dar nici buna. Pentru ca vine un nene care-ti zice ca-ti da o valiza de bani daca-i raspunzi concret la intrebarea “ce stii tu sa faci”. Ori, “un pic din de toate” nu e un raspuns concret. Nici “…dar sunt dispusa sa invat” nu prea e, chiar daca tu, in sinea ta, chiar esti.
Asa ca m-am trezit intrebandu-ma ce cred alti oameni ca ar trebui sa scrie pe cartea mea de vizita. Ce impresie dau? Ce mi s-ar potrivi? Ce job credeti ca as putea eu sa am?
Daca si acum mi se spune ceva care duce in directia “un pic din de toate”, inseamna ca ar trebui sa ma obisnuiesc o data cu ideea, nu?
PS: azi e joi.
Eu dupa 9 ani de studii universitare si postuniversitare imi pun uneori intrebarea asta ! Sunt oare eu de vina ? Nu, in mod sigur nu, si nici invatamantul nu este de vina ci modul in care se fac afacerile si coordonarea muncii la noi. Cati dintre noi au fise clar de post si nu ies din ele ? De regula trebuie sa fii bun la toate ca sa fii bine vazut. Iar in perioada asta (mai ales) toti vrem sa fim bine vazuti pentru ca nu isi doreste nimeni sa fie anuntat ca va primi ajutor de somaj in loc de salariu … 