Aseara, m-am inscris in randul lumii care a fost la cinema sa vada Ingloroius Basterds la cinema – asta pentru ca am ratat mai multe filme care meritau vazut la cinema si am zis “hai”.
Filmul mi-a placut foarte mult. E un sentiment ciudat de placut sa vezi ca mai exista si un Tarantino pe lumea asta. Cum nu sunt critic de film, am sa spun doar ca mi-a placut, ca e un film bine construit, un film la care m-am ingrozit, la care am ras, la care m-am scarbit, la care m-am mirat si la care m-am bucurat. Un film care, ca toate filmele lui Tarantino, sterge granita intre ce e bine si ce e rau si te lasa plin de mii de emotii si ganduri diferite.
Cum insa n-am mai fost la film de mult timp, iar ultimele dati cand am fost am prins comedii, unde e normal ca oamenii sa rada si sa comenteze, ceea ce nu mi-a placut e specia asta de mergator la cinema doar pentru a face comentarii idioate si a izbi in scaunul aluia din fata ta. E drept ca baietii nu erau asa de vocali si au fost chiar mai cuminti decat ar fi putut fi, dar tot imi venea sa le arunc cu sticla de cola in scafarliile alea de maimute.
Pe de alta parte, nu toti oamenii inteleg aceleasi chestii despre ceea ce vad pe ecran si eram si eu suficient de stresata si nervoasa aseara, asa ca nu le-am aplicat corectia cu sticla de cola. Doar m-am uitat urat – ceea ce, apropo, nu mai functioneaza.
Acum recunosc ca tot citesc trivia despre film de vreo cateva ore, asta ca sa nu ma mai gandesc la tot felul de chestii care s-ar putea incadra cu succes in categoria “guano”.
