Am inceput, in mod straniu, sa simt lipsa iernii. Sa fie zapada care sa scartaie sub picioare, sa reflecte soarele slabit si inghetat, sa fie numai buna de luat in pumni si facut bulgari. Sa ma tavalesc in ea si sa fac ingeri de zapada sau dragoni sau orice am eu pofta. Sa fie Craciun si sa fie cald.
Cred ca o iau putin razna.
In schimb, e toamna la inceput, nici macar n-am baut must. Planurile iar se zguduie din temelii, se schimba chestii, se iau decizii care, poate, n-or sa duca nicaieri sau, dimpotriva, o sa ma faca bogata. Singura siguranta sta in perdelele mele mov pe care le trag ori de cate ori n-am chef sa vad sau sa fiu vazuta.
Nu mai am chef sa citesc sau sa pierd vremea pe net, totusi o fac si ma scarbesc. Am impresia ca nimic n-are cum sa duca nicaieri, discutiile sunt aceleasi, blogurile aceleasi, stirile aceleasi, facebook-ul la fel. Mi-e sila si totusi citesc si dau click. Am ajuns ca acum cateva luni, cand mi-era sila sa ma trezesc in orasul asta si totusi o faceam. Dau dovada de o mare anduranta, nu ma credeam in stare de asa ceva.
Si nici macar nu e iarna. Iarna e mai usor sa iei decizii.
)