All my violence
Raining tears upon the sheets
I’m bewildered
For we’re strangers when we meet
(Mi-e asa de dor sa scriu noaptea! Ea sa curga tacuta la geam, eu sa nu dorm, sa ma lumineze ecranul de la calculator, sa-mi cante Bowie si eu sa scriu despre amintiri si dureri si sentimente si oameni si locuri. Cumva cred ca asta e momentul acela din viata mea in care strang material pentru mai tarziu, momentul acela despre care o sa scriu candva, noaptea. Dar tot mi-e dor sa scriu noaptea si ea sa ma scrie pe mine, cu un pix cam fara pasta, pe o foaie cam galbena si patata cu cafea veche de-o zi)
Sunt prea clasica, uneori. Cel putin cu muzica; dar asta nu e deloc rau, fireste. Cantecul asta ma face sa zambesc de fiecare data, pentru ca nu stiu despre cine e, in cazul meu. Tuturor cantecelor le ofer o poveste. Astuia, mereu stau in cumpana. Cel mai des, il ascult si gata.
