Mi-am pus costumatia “de fata” astazi, m-am machiat frumos, m-am dat cu pomezi si am iesit in lume.
Lumea e scoica ta, zice o vorba. Da’ cine spune ca visul meu e sa traiesc intr-o scoica? Vreau sa traiesc pe malul marii, pe nisip, la o temperatura medie de 26-28 de grade, marea sa fie limpede si albastra si plaja sa ma primeasca atat in costumatia mea “de fata”, cat si in blugii ponositi si vechii mei tenisi.
M-am saturat sa lupt cu sentimentul ca o sa fie o zi buna, doar pentru ca nu o sa fie o zi asa cum imi imaginez eu si doar pentru ca nu ma trezezc pescarusii pe plaja. Sa lupt cu sentimentul ca o seara nu e misto doar pentru ca nu sunt in cluburi prafuite, sa lupt cu ideea ca un mic dejun e ratat pentru ca mananc cereale cu lapte. M-am saturat de figura mea reflectata in geamul de la autobuz, putin abatuta de parca e sfarsitul lumii si mie nu-mi pasa. Sfarsitul lumii a fost deja saptamana asta.
Poate ca toate astea se intampla pentru ca e bine sa ai in casa mere si nuci si soare de toamna.
