Despre prieteni si prietenii

Posted: October 6th, 2009 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , | 10 Comments »

Saptamanile trecute, pentru prima data in mult timp, am facut o lista neagra cu prieteni. Acum a mai ramas unul singur pe ea, sa vedem cum evolueaza situatia. Tot in ultimele saptamani, am constatat ca am prieteni nu de ani de zile, ci de zeci de ani de zile. Si pentru ca sunt la capitolul “constatari”, am mai observat ca unii dintre prietenii pe care ii consideram “recenti” imi sunt, de fapt, prieteni de vreo 3, 4 sau chiar 5 ani.

Cred ca am ramas cu mintea undeva in liceu, dat fiind si faptul ca majoritatea prietenilor mei sunt de atunci, din liceu. Cei pe care i-am cunoscut mai tarziu au ramas in alta categorie si nu stiu de ce i-am pozitionat in afara grupului principal de prieteni. Nu intr-un sens nasol, ci mai degraba in… alt fel.

Pe masura ce trece vremea, mai observ ca nu mai sunt la fel de deschisa la a cunoaste oameni, la a le deveni amica. Ori m-am salbaticit si nu mai stiu cum se socializeaza corect, unde “corect” inseamna sa nu sperii oamenii de la prima intalnire, ori m-am salbaticit intentionat si pur si simplu nu mai am chef sau disponibilitate emotionala sa fiu prietena nimanui.

Asta pentru ca sa fii prieten cu cineva, sa tii la el, sa te implici emotional -adica toate chestiile care vin dintr-o prietenie – poate sa fie foarte epuizant, sa te consume pe toate partile, existand pana la urma riscul ca totul sa fi fost un mare fas si sa ramai cu buza umflata. Nu m-a oprit niciodata asta, e drept, dar de la o vreme nu mai am resurse, simt ca n-as putea sa ofer decat jumatate din cat as fi dat in alte ocazii si atunci prefer sa nu.

Poate ca e o perioada, poate ca o sa treaca, poate ca nu. De la o vreme, oricum stau si ma uit la mine si vad ca fac chestiile ba cu jumatatea dreapta, ba cu cea stanga, mai niciodata complet. Sunt amortita si nu ma deranjeaza foarte tare. Poate ca ma va deranja daca o sa plec o data din orasul asta undeva unde nu cunosc pe nimeni altcineva. Atunci sa vezi dilema. Socializare de nevoie. Dar mai e pana departe, zise vulpea. (nu stiu ce mi-a venit cu vulpea, doar ca ma gandesc destul de mult la ele in ultimul timp.)


10 Comments on “Despre prieteni si prietenii”

  1. 1 Armand said at 11:29 am on October 6th, 2009:

    Hello.

    Nu, nu e doar senzatia ta ca nu mai vrei sa socializezi, desi la nivel subliminal poate chiar acest blog indeplineste un astfel de rol.

    Am observat ca multa lume se insingureaza, chiar pe strada toti merg cu capul in jos sau cu castile de la Ipod in urechi. Nemaivorbind de cei care merg exclusiv cu autoturismul. Nu stiu de ce se intampla asta dar se intampla. Asta e . O sa comunicam doar electronic si o sa ii vedem pe semeni doar la TV sau pe webcam… :)

    Apropos de “Lie to me” , mi se pare foarte bine realizat. Tocmai a aparut seria a doua. Seria I am epuizat-o de mult. .

    Numai bine,
    Armand

  2. 2 Sunkissed said at 11:59 am on October 6th, 2009:

    nu e vorba de insingurare, am oameni in jurul eu. problema e ca, deocamdata, nu mai vreau altii. de fapt, nici nu stiu daca e o problema sau nu.
    sunt la zi cu lie to me :D

  3. 3 TheNutz said at 3:01 pm on October 6th, 2009:

    ce au dom’le castile in urechi? tu socilizezi pe strada cu necunoscutii constant? :P
    Un nou sezon din Lie to Me? pe ce post? :D

  4. 4 Sunkissed said at 3:46 pm on October 6th, 2009:

    e primul episod pe net, nu stiu daca e si al doilea :D
    pe mine ma enerveaza/sperie cand ma intreaba cineva ceva, desi am castile in urechi destul de vizibile

  5. 5 melina said at 8:51 pm on October 6th, 2009:

    cred ca stiu despre ce vorbesti tu, dar nu e vorba de vreo tendinta a lumii cotidiene. sau cel putin nu in sensul pe care il inteleg eu.
    cred ca am devenit oameni suficienti de ocupati incat sa nu mai ai atat de mult timp sa investesti energie si emotie in relatii cu oameni necunoscuti si noi. e un soi de rationalizare. plus ca oricum ai niste oameni faini in jur, ii stii demult, pot sa supravietuiesti si fara altii mai noi, mai stralucitori sau ceva

    p.s.1: ganditul la vulpi ti se trage de la helping neighbours ;) :D.

    p.s.2: neaparata o sa ma uit si eu la “lie to me”

  6. 6 Sunkissed said at 11:33 pm on October 6th, 2009:

    sa te uiti, e tare fain
    s-ar putea ca aia sa fie faza cu vulpile :)
    la inceput am vrut sa zic ca nu sunt destul de ocupata ca sa nu mai socializez cu oameni noi, dar apoi mi-am amintit cat timp, zile intregi, nopti nedor,ite am, dedicat unor prietenii. si asta spune ceva

  7. 7 ipo said at 4:39 pm on October 7th, 2009:

    Pana la o anumita varsta iti faci prieteni. Apoi incepi incet-incet sa-i pierzi. Iar noii amici nu pot sa suplineasca pierderea. Cel putin asa se intampla la mine si nu cred ca pana la sfarsit va mai ramane vreunul. Nu ma lamentez, constat doar, pentru ca pare inevitabil…

  8. 8 Armand Haraidun said at 7:38 pm on October 7th, 2009:

    Nu-i adevarat. Oricand iti poti face prieteni noi, daca iti doresti cu adevarat asta. Daca nu, nu.

    Si da, am ceva cu castile alea odioase. Se poate supravietui si fara ele. Nu ai nevoie sa asculti muzica inclusiv cand mergi pe strada, ai timp sa o faci la birou sau in alte circumstante.

    Spre exemplu alaltaieri (ca niciodata) am fost intrebat de catre 3 persoane diferite unde se afla diferite strazi sau obiective. M-am mirat dar m-am si bucurat pentru ca am putut fi de ajutor cuiva. Daca va place sa fiti egoisti, be my guest, nu va fac eu educatie acum. Nici nu am talent la asa ceva ….

  9. 9 Sunkissed said at 8:00 pm on October 7th, 2009:

    armand, mie imi place sa ascult muzica pe strada. la birou uneori nu pot iar acasa ajung tarziu si doar fac dus si ma culc. iar eu nu merg pe strada sa vorbesc cu straini. merg ca sa ajung undeva, that’s it. iar daca vezi ca am casti in urechi, ca nu te aud, ca degeaba vorbesti cu mine si ma mai si bati pe spate, asteapta-te sa ma sperii. nu cred ca e vorba de educatie, e vorba de placerile personale ale fiecarui om. ca doar nu astept dimineata ca sa ascult barfele din cartier timp de o ora cat fac pana la munca.

  10. 10 melina said at 1:58 pm on October 16th, 2009:

    nu neaparat ca nu ai timp, dar cand timpul se face mai putin tinzi sa fii mai selectiv si legat de ce faci cu el. si atunci decat sa-l arunci pe potential ceva, posibil nimic, alegi sa nu-l arunci si sa faci ceva ce poti.
    dupa programul tau de 8 ore luni-vineri plus 2 ore pe drum dus-intors cand ai timp seara sau in week-end, sunt convinsa ca preferi sa stai 2 ore sa te uiti pe pereti decat sa porti o conversatie care s-ar putea sa duca la nimic.


Leave a Reply