Mai e si luni, mai si ploua… ce naiba sa faci? Mai bine te inchizi in casa cu o sticla de vin sau de vodca sau de ce vrei tu si iti rumegi, incruntat, melancoliile dadatoare de dureri de stomac. Sau o fi bautura de vina, oricum nu conteaza.
N-am sa inteleg niciodata de ce, atunci cand ii spui cuiva ca ti-e rau, prima chestie care te intreaba e de ce ti-e rau. Ce-ai mancat, ce-ai baut, daca nu cumva ai stat in curent. Nu daca mori sau nu, daca vrei o aspirina si o perna. Cautam cauzele innebuniti si uitam sa mai punem punctul pe i.
In weekend am constatat ca bietul Eminescu avea, cateodata, dreptate. Toate-s vechi si totusi, bizar de noi sunt toate. Unele chestii raman asa cum ar trebui sa fie, desi nu mai arata la fel. Cum sunt un om indecis, nu pot sa spun daca e rau sau nu.
Tot in weekend, ce coincidenta, am vazut trei filme, nu mai stiu cate episoade rasfirate de seriale, am mers sa dansez si am ascultat albume noi. M-am bucurat sincer ca Woody Allen a ramas la fel de amuzant. Am vazut Whatever Works si m-am bucurat de fiecare secunda a filmului; mi-era si dor sa mi se intample asta.
Si chiar are dreptate. Oricat de straniu li s-ar parea altora, oricat de nelalocul ei, oricat de urat s-ar uita, atunci cand vine vorba sa-ti gasesti fericirea… whatever works.
Vreme de betie in spatele unui birou, mai treaza ca niciodata (vorba vine… ca mi-e somn de as rupe o perna in saispe.)
