Recomanda-mi ceva

Posted: October 22nd, 2009 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , , , | 6 Comments »

Recomanda-mi ceva bun. Ajuta-ma sa dorm. Am nevoie de prajituri ca de aer. Recomanda-mi o pajiste sau un camp, un drum neinceput.

Ajuta-ma sa nu mai visez. Azi noapte am visat ca intorceam timpul pe degetul mic de la mana stanga.

Recomanda-mi niste haine care sa-mi vina bine, cum ar fi un zambet si jumatate, fix pentru inaltimea mea.

Si daca trebuie sa am cosmaruri, o data pe luna, recomanda-mi-le si pe alea.

Oamenii sunt fiinte ciudate. In “Criminal Minds” omoara oameni si la concertul de lauta de aseara creeaza magie.

Oamenii sunt in stare, intr-o parte a lumii, sa-si ia tarantule ca animale de casa iar in alta, sa le manance la micul dejun.

Cum ar fi daca te-ai uita la prietenul tau bun si ti l-ai imagina la gratar? Nebuneste, nu? Dar oamenii fac asta.

Recomanda-mi alti oameni. Vreau sa aleg dintre ce vreau si ce exista mai bun.

Numai nu-mi recomanda pe criterii de pile sau rudenie. Oamenii fac si chestii de-astea.


Lauta si chitara baroca

Posted: October 22nd, 2009 | Author: | Filed under: Ce-am mai văzut, citit, auzit | Tags: , , | No Comments »

Aseara am fost la Ateneu, la Festivalul de Muzica Veche . A fost un concert de lauta si chitara baroca, sustinut de Hopkinson Smith . Cititi-i CV-ul, este impresionant. Iar daca-l vedeti alaturi de o chitara sau de o luta, cu siguranta ramaneti impresionati – cum raman eu mai mereu cand vad instrumentisti- de respectul si dragostea pe care le-o arata. Au fost niste premiere pentru mine aseara: primul concert de lauta la care am fost si prima data cand am vazut Ateneul pe interior. Ateneul este intr-adevar foarte frumos, impunator si artistic.

Mi-ar fi placut sa fie mai multa lume la acest eveniment, sala avand destule scaune goale. Au fost niste momente superbe. M-a miscat mult sarabanda de final. Partea de chitara baroca a fost, dupa cum mi s-a parut, mai gustata de public, dar eu am ramas fascinata de lauta. Un instrument de un haos irezistibil, luta iti transmite o stare de reverie. Am citit ca multe dintre concertele de luta erau bazate pe improvizatii, asa ca nu au ramas prea multe compozitii scrise.

A fost o experienta de care chiar m-am bucurat si de care avem nevoie. Doua ore in care sa stai pe scaun si sa asculti muzica, linistit, visand sau nu, gandind sau nu, analizand sau nu. Doua ore care te aduc cu picioarele pe pamant, desi muzica pe care o auzi vine din alte sfere.