… sau mai bine cu umbra ta

Posted: October 27th, 2009 | Author: | Filed under: Eu cu mine, La naiba! | Tags: , , , , , , , , , | 3 Comments »

E aproape amuzant ca se vede atat de bine in ce fac si cum ma misc, in ce vorbesc si cum ascult ca ceva sta stramb. Nu de alta, dar ma intreaba oamenii daca sunt ochei. De parca, daca spun nu, primesc ceva mai mult de a pat on the back care nu ma ajuta decat in momentul x.

Asa ca mi-am bagat castile in urechi si am mers prin frunze azi de dimineata, cu Radiohead in urechi, cu galben in priviri. Mi-e dor de toamna care era cand ma duceam la scoala. Mergeam prin frunze si ma simteam un soi de Moise. Nu mergeam niciodata singura la scoala.

Ar fi bine daca am putea sa facem schimb de umbre, cred ca ne-am intelege mai bine. Iar pauza de respirat ar fi tare buna, mai ales intr-un oras in care zi de zi respiri praf si gri si te intrebi de ce.

Cred ca, zilele astea, o sa reusesc sa inteleg pe deplin expresia “a te durea la basca”, desi n-am basca. E o senzatie care prieste. Colturile buzelor in jos, a dispret, asa cum nu am reusit niciodata sa fac.

Azi iar m-am lovit de contradictiile din oameni. Stiu ca n-are cum sa fie altfel si totusi ma scoate din minti cum unii sunt intr-o zi ciuma, in alta muma. Mi-e greu sa relationez cu ei si mi-e si mai greu sa relationez cu ei ferm si direct.

Ieri am facut un experiment social, din care m-am ales cu o fusta obscen de scumpa. Am fost la shopping, tu. In acelasi magazin, raionul de barbati: 7 minute cu totul achizitionarea unei jachete. La raionul de femei: 10 minute sta la coada la cabina de proba, pentru ca era plin, 5 minute probatul propriu-zis, 10 minute la o coada pana cand s-a blocat casa de marcat, 10 minute la alta pana cand am reusit sa platesc.

Concluzia: femeile sunt ametite ca niste gaini cu bani.

Miercuri dupa ora 10 seara e teatru gratis, cine vrea sa mearga, este poftit. As merge si eu, daca nu ma doboara, cum se intampla in ultimul timp, oboseala.

Mai bine cu umbra ta, in ceas de seara, fara cuvinte. Nu mai am chef sa vorbesc, nu mai am chef sa analizez nimic. Este acea zi de marti care-ti mananca orice urma de bunatate vreodata existenta in sufletul tau.