Daca si cu parca se plimbau pe Magheru

Posted: October 29th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , , | 6 Comments »

De-as putea… de-as putea sa respir iar, iar si inca o data aerul cald al libertatii din mintea mea, poate ca s-ar colora totul. De-as putea sa nu-mi mai repet obsesiv ca e nevoie de aripi ca sa zbor, poate ca as reusi. De-as putea sa vad totul ca inainte, sau ca atunci cand inca nu am vazut, sa beneficiez de o inteligenta pe care inca o cresc…

De-as putea sa cred, cu adevarat, in cuvintele pe care le scriu eu tot atat de mult si de adevarat cum cred in cuvintele altora. Daca as sti sa joc vreun sport de echipa, oricare, ca sa fiu in stare sa inteleg legaturile camaraderesti intre oameni.

Insa nu eu. Eu inteleg legaturile de fier inmuiat in foc, eu inteleg imbratisari de caracatita, relatii pur simbiotice, cuvinte taiate cu furie, foi rupte si dezordine mentala. Eu inteleg gratii si oprelisti, eu inteleg anarhic totul, nu mai cred in legea junglei, cred in legea haosului.

Eu nu mai stiu ce sa cred si asta ma bucura. Ma bucura chestii stranii, rad la faze neinteresante si plang la metrou, cand vad alaturarea nefericita, dupa mintea mea, intre o expozitie despre Univers si nesfarsirea sa si o alta expozitie, langa aceasta, cu poze ale unor femei de sufera de cancer. Si rad la intorsaturi de fraza si ridicari din sprancene insesizabile.

Asta nu ma face cu nimic mai speciala, cu nimic mai buna, cu nimic mai speciala, cu nimic mai tenebroasa, doar ca uneori imi place sa vorbesc despre stari. Ma plimb aproape zilnic pe Magheru si ma intreb daca oamenii pe care ii vad sunt asa cum mi-i imaginez eu. Inainte aveam un spirit de observatie foarte acut, acuma incepe sa nu ma mai intereseze asa de tare arta observatiei. Ma mai intreb cat de greu le-o fi unora dintre ei sa lege niste fraze despre persoana lor pe-o hartie, fraze care sa nu inceapa cu “ma cheama” sau sa nu contina aprecieri de genul “mie-mi place maneaua si dansul, dansul din buric”.


6 Comments on “Daca si cu parca se plimbau pe Magheru”

  1. 1 samuan said at 9:30 pm on October 29th, 2009:

    Apropo….de ras la faze neasteptate sau nepresupuse. Sa incep doua puncte: Dau io sa intru intr-o cladire de birouri, austera, imbracarta in sticla, in fata mea la intrare la usa un nene la costum. Intra el il urmez si eu. Mergem la lift fara sa ne vorbim ca nu ne cunosteam. Apasa nenea pa buton si vine liftu. Intra el, intru si eu eu care eram in trening, de retinut. El costum, io trening . Asa. Apasa pa buton sa mergem la 4 adica ultimu’ etaj(acolo mergeam si eu). Deci apasa el (io cu casti, absent) imediat io apas butonu de inchidere usi (ca era lift de office building). Muahahahah, deci ma apucat un ras la faza asta fara sa ma exteriorizez desigur, s-ar fi speriat omu’. Deci omu la costum, om de office nu stie sa apese butonu de inchidere usi si stiu eu la trening :)) . Deci era un ras in mine ca aproape mi-era rusine .

  2. 2 Sunkissed said at 9:32 pm on October 29th, 2009:

    hehe, nu stiu de ce, m-am gandit la “the office”. stiu cum e sa-ti fie rusine sa razi :D nici nu stiu ce sa zic despre asta, sa radem, sa nu radem … sa fie de ajuns ca radem in sinea noastra?

  3. 3 samuan said at 9:40 pm on October 29th, 2009:

    Nu ca mi-era rusine sa rad da cred ca explodam prea rau. Adica de la cat de suparat serios eram la a bubui in ras… . Sa speria omu’ ,sau ma lua de nebun. Si io nu sunt un om de-ala de incep si alti sa rada de la rasul lui . :D .

  4. 4 samuan said at 9:42 pm on October 29th, 2009:

    Plus ca io cam sunt om al extremelor… .Adica tradus in situatia respectiva ori radeam in mine, cum am facut, ori ma zbenguiam ca o maimuta nebuna intr-o cusca :)) de ras .

  5. 5 Lara said at 12:12 pm on October 30th, 2009:

    aici la tine mereu ma regasesc

  6. 6 Sunkissed said at 12:23 pm on October 30th, 2009:

    e bine… :)


Leave a Reply