Ameteala

Posted: November 12th, 2009 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , , | 4 Comments »

Ma apuca ameteala de toamna. Bine, se prea poate sa fie si din cauza ca am racit sau din cauza ca iau Fervex, dar eu cred ca e de la toamna. Altfel, nu-mi explic de ce ma simt mereu intr-un continuu balans si de ce imi vine, tocmai mie, sa vorbesc cu strainii.

Azi cred ca se impune un drum la o librarie, ceva, ca nu mai am ce sa citesc si pana merg eu acasa la mama si la biblioteca mea mare, o sa-mi smulg cu dedicatie fiecare fir de par din cap, iar apoi voi fi nevoita sa-mi cumpar saluri si caciulite pentru a nu se observa chestia asta.

Observatiile mele asupra societatii incep sa devina din ce in ce mai acide. Altfel zis, ma enerveaza mai toata lumea. Or fi si ei ametiti de la toamna, dar unii mi se par ametiti din nastere.

Am nevoie de o vacanta si sa nu mai am urechile infundate, asta da, ar fi o chestie. Am nevoie de niste poze pe peretii camerei. Am nevoie de o supa de pui – sau mai bine, o halca de porc la gratar, sa am parte de proteine.

Cea mai nasoala chestie, cand te amesteste toamna, e ca trebuie sa o lasi. Nu e ca si cum te-ai putea pune cu natura. Chiar ma gandeam azi, in drum spre birou, cand ochii imi lacrimau de la vant, ca de acum o sa fie din ce in ce mai rau, pentru mine. Adica din ce in ce mai frig. Din ce in ce mai ud. Din ce in ce mai vant. Va trebui sa-mi scot de la naftalina bocancii si haina de iarna si caciula caraghioasa. Apoi o sa ninga. O sa vina gerul de ianuarie. In februarie crezi ca ai scapat, dar mai mereu da o ninsoare sau un inghet. Uf! Mai e mult pana la vara?…