Inca o zi in care nu sunt eu, nici una din personalitatile mele. Pentru ca am vrut asa de tare sa stric ziua inainte ca ea sa inceapa, m-am trezit greu, m-am imbracat aiurea, nici nu m-am aranjat, am fost morocanoasa si am vorbit urat cu toti.
In weekend am incercat sa ma uit la Dexter, insa cu parere de rau pentru fani, nu m-a prins. A ramas serialul ala la care ma uit cand nu mai am la ce sa ma uit. Bine, se prea poate sa fie din cauza ca am ajuns la zi cu Criminal Minds, ceea ce ma intristeaza, ma obisnuisem ca duminica sa zac si sa ma uit la cateva episoade.
Nemaiavand ce sa citesc, am imprumutat “Trebuie sa vorbim despre Kevin”, de Lionel Shriver. De la primele pagini a reusit sa ma prinda, regret numai ca e genul ala de carte care nu e prietenos cu geanta, avand vreo 500 si mai bine de pagini.
Iar muzical vorbind, ascult Them Crooked Vultures si m-am enervat ca am uitat sa-mi pun albumul pe ipod ieri. De fapt, am uitat multe ieri, pentru ca eram prea ocupata sa fiu epava. Faptul ca m-am plans asa de tare de starea mea de sanatate cand poate nu era cazul si-a luat revansa ieri, zi in care am reusit sa ma simt cat de shitty se poate simti cineva care-si sufla nasul o data la doua minute si pe deasupra mai are si crampe. Oh, glory day.
Dar lasa, ca de maine va fi mai bine. De fapt, va fi mai bine imediat dupa ce imi termin treaba la birou si ma car acasa sa zac, ca mi-e somn de n-am pomenit.
