Cum raceala sta o saptamana, indiferent de ce i-ai face, presupun ca maine o sa fiu ca noua, de vreme ce deja de astazi viata e mai frumoasa.
In schimb, ce n-a fost deloc frumos a fost ditamai ceata de dimineata. Cum mie mi-e cam frica de ceata, abia de m-am motivat sa ies din casa. Stiam deja ca o sa fie haos din cauza grevei de la metrou, dar pentru ceata nu ma pregatisem deloc psihic.
Mi se pare ca am ajuns in perioada aia de lehamite despre care vorbeam cu George anul trecut pe vremea asta. Vremea aia in care te multumesti sa zici “de la anu’…” si sa-ti faci planuri, desi n-ai recunoaste in gura mare ca-ti faci planuri pentru la anu’, ca de dracu’, tu esti omul spontaneitatilor.
Si, in timp ce zici ca “de la anu’…”, astepti in scarba sa treaca si ultimele zile din an, zile care ti se par in plus, naspa, aiurea… Ce mai cauta si noiembrie in plan? Si ce faci de Revelion?
Nu stiu, ma intreb si eu ce mai cauta noiembrie in plan… Nu-i mai gasesc rostul, in afara de Friends (da, sunt obsedata) si popcorn. Dar asta nu e neaparat rau. E doar.. ciudat.
M-am trezit la 7 si am decis sa mai dorm putin. Si in timpul in care am mai dormit, am visat ca eram fericita. Si m-am trezit si eram. Uite ca la asta mai e buna si luna noiembrie.
