Intre doua luntre

Posted: November 24th, 2009 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , | 2 Comments »

Daca ma pui la macerat dis de dimineata in autobuz, ca sa ma duc la birou alaturi de alti nefericiti cu care impart aceeasi soarta trista, si in autobuz se urca una bucata cersetoare tip I, adica aceea agresiva care se tine de un copil si isi plange soarta trista, e posibil sa ma apuce toti dracii. Am un suflet mare si mi-e mila de aia nefavorizati, dar ma apuca dracii cand vad cum se toarna copii pe banda doar pentru a fi folositi la cersit, dimineata, prin autobuze in care oamenii se duc la munca, de catre femei care ar putea sa munceasca, daca ar vrea.

La fel ma apuca dracii cand ii vad, tot pe aia care cersesc dimineata in autobuze, cum rad de aia pe care i-au fraierit sa le dea bani sau cum arunca maruntul pe strada ca n-au ce face cu el.

Ma mai apuca dracii si transpiratiile cand visez chestii atat de reale, trezindu-ma in alarma unui ceas care nu tine cont de ce visez eu. Momentele alea in care ma zbat sa ajung de la vis la realitate, tarandu-mi papucii mov pe gresia de la baie, incercand sa-mi aduc aminte cum se foloseste un robinet si la ce e buna pasta de dinti, ma ametesc atat de tare, incat trebuie sa scap lingurita de cafea in ibric de mai multe ori.

Si cel mai tare ma enerveaza ca, dupa asemenea treziri, intr-un autobuz in care o tanti cu un copil zdrentaros se plimba de la un capat la altul, cu ochii pe sticla de pepsi a fetei din fata mea (pe care i-a si cerut-o pana la urma), cu muzica in casti, dar care muzica brusc nu-mi mai place, nu reusesc sa ma concentrez la realitatea din jur si nici sa intru intr-o alta realitate, in cartea pe care o tin, inerta, in brate. Ziua asta o sa fie in doua luntre.


2 Comments on “Intre doua luntre”

  1. 1 Lara said at 2:52 pm on November 24th, 2009:

    ma uit uneori in ochii limpezi ai copiilor tarati prin autobuze si metrouri(metrourile vechi ce nu au gardieni) de catre mamele astea inconstiente si ma apuca si pe mine damblaua si simt cum mi se urca tot sangele in creier de parca ar vrea sa tasneasca neaparat pe urechi, cand ma gandesc si imi imaginez ce va deveni copilul acela atat de frumos si nevinovat si poate cu potentiale nabanuite, cand va deveni adult, fiind manipulat din fasa…cum vor fi copiii lui si tot asa (nu stiu de ce staruie un cuvant in capul meu in momentul asta: “compromis”). stau si ma intreb ca proasta, ca in multe alte cazuri, cum e posibil asa ceva; ce naiba e (sau nu e) in mintile si in inimile unor oameni…cat de joasa poate fi limita inconstientei (are limita?) dar a nepasarii?
    sunt probleme care dor cu atat mai mult cu cat le vezi mai peste tot, chiar daca la un nivel mai subtil.

  2. 2 sunkissed said at 4:35 pm on November 24th, 2009:

    cerc vicios, vor ajunge ca parintii lor, care le fura orice sansa pentru o alta viata. limitele sunt undeva departe, undeva unde noi nu le vedem, oamenii astia traiesc o alta viata…


Leave a Reply