Daca ma pui la macerat dis de dimineata in autobuz, ca sa ma duc la birou alaturi de alti nefericiti cu care impart aceeasi soarta trista, si in autobuz se urca una bucata cersetoare tip I, adica aceea agresiva care se tine de un copil si isi plange soarta trista, e posibil sa ma apuce toti dracii. Am un suflet mare si mi-e mila de aia nefavorizati, dar ma apuca dracii cand vad cum se toarna copii pe banda doar pentru a fi folositi la cersit, dimineata, prin autobuze in care oamenii se duc la munca, de catre femei care ar putea sa munceasca, daca ar vrea.
La fel ma apuca dracii cand ii vad, tot pe aia care cersesc dimineata in autobuze, cum rad de aia pe care i-au fraierit sa le dea bani sau cum arunca maruntul pe strada ca n-au ce face cu el.
Ma mai apuca dracii si transpiratiile cand visez chestii atat de reale, trezindu-ma in alarma unui ceas care nu tine cont de ce visez eu. Momentele alea in care ma zbat sa ajung de la vis la realitate, tarandu-mi papucii mov pe gresia de la baie, incercand sa-mi aduc aminte cum se foloseste un robinet si la ce e buna pasta de dinti, ma ametesc atat de tare, incat trebuie sa scap lingurita de cafea in ibric de mai multe ori.
Si cel mai tare ma enerveaza ca, dupa asemenea treziri, intr-un autobuz in care o tanti cu un copil zdrentaros se plimba de la un capat la altul, cu ochii pe sticla de pepsi a fetei din fata mea (pe care i-a si cerut-o pana la urma), cu muzica in casti, dar care muzica brusc nu-mi mai place, nu reusesc sa ma concentrez la realitatea din jur si nici sa intru intr-o alta realitate, in cartea pe care o tin, inerta, in brate. Ziua asta o sa fie in doua luntre.
