Din una in alta

Posted: December 10th, 2009 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , | No Comments »

Cred ca de la iarna asta care nu ninge mi se trage ce e mai rau acum. Pai cum sa fii vesel cand dimineata iti ia cu o ora in plus sa tragi toate hainele pe tine – ce simplu e vara, o rochie si am plecat!. Cum sa fii vesel cand te trezesti aproape pe intuneric si cand piciorul scos din plapuma calda si pus pe parchetul rece plange cu sughituri pana cand ajunge la papuc. Cum sa fii vesel cand vezi ca IAR nu ninge, ci doar e vant si frig? Cum sa fii vesel cand trebuie sa arati ca o oaie plouata toata ziua, pentru ca ai avut caciula care ti-a tuflit orice impresie de sexy din par?

Apropo de sexy, eu ma simt foarte jenata in jurul femeilor alora desprinse din revistele de moda. Inalte, cu ten si par perfect, orice pui pe ele sta bine, etc etc etc. De obicei nu dau mare atentie chestiilor de genul asta. De obicei, adica atunci cand ma aflu intr-o camera cu oameni mediocri. Fizic vorbind. Dar cand apare o femeie din asta, ce sa zic, ma intorc in urma cu 10 ani, in vremea in care pubertatea facea ce voia din mine.

Apropo de “facea ce voia din mine”; cand eram la scoala, marele bau-bau era lucrarea de control. Apoi, in liceu, cum-necum, bau-bau s-a metamorfozat in teza. Adica puteai s-o mierlesti la lucrare, se putea drege, dar la teza… neica. In facultate, firesc, bau-bau era sesiunea, cu mentiune speciala pentru examenele orale. Apoi, bau-bau-ul adultilor e interviul. Da, tu esti pe pozitie de forta, ei au nevoie de tine, dar tot te simti aiurea cand mergi la interviu. Cel putin eu ma simteam. Si mai apoi, daca ai ghinion, bau-bau e raportul sau sedinta, alternat, periodic, cu interviuri.

Apropo de sedinta, imi trebuie neaparat o sedinta de voie buna in weekend. De unde gasesc si eu voie buna? Sau oare vine singura, la pachet cu niste planuri, la care tot crosestez de cand a inceput saptamana?

Apropo de saptamana, saptamana asta s-a lungit ca o zi de post. Am simtit deja de 100 de ori ca e vineri si de 100 de ori mi s-au naruit sperantele. Trag de ea ca de un nas infundat, doar-doar s-o termina. Apropo de terminat, termin si eu aici.



Leave a Reply