Ma intreb, de ceva vreme, cam ce ar fi in stare oamenii sa faca pentru a se simti in siguranta. Si sunt convinsa ca ar fi in stare cam de orice. Sa te simti de parca nu ti se poate intampla nimic rau cred ca e dezideratul omenirii. Mai cred ca omenirea e programata genetic sa adore rutina. Chiar daca unii reprezentanti ai ei ar rade la ideea asta. Rutina te asigura ca nu ti se poate intampla nimic.
Si de aici, toate dramoletele sentimentale, de munca, de prietenie, de viata aferente. Cel mai nasol e cand reprezentantii omenirii decid ca altii trebuie sa fie responsabili pentru siguranta lor. Si se culca pe o ureche.
Nu stiu de ce, de la un timp ma gandesc la oameni ca la brazii aia in ghiveci. Asteapta pe cineva sa-i planteze.
