E duminica si am capul cat casa. Nu stiu de ce, poate de la frig. Poate de la fulgii aia de iarna care au anuntat ca e momentul sa termin cu prostiile.
Mi-am amintit, cand am facut cafeaua de dimineata, de o chestie care s-a intamplat mai demult, intr-o dimineata de toamna, cand eram morocanoasa si obosita si ma durea capul. Ca acum, singura diferenta fiind aceea ca atunci era ora 7 jumate.
Nu-i asa ca e grozav cand iti zambeste cafeaua?
