Mi-ar trebui o lopata zdravana ca sa dau deoparte zapada care se asterne peste mintea mea. Patura alba mi-a inghetat neuronii si, sub stratul gros de nea, coc ganduri, care mai de care mai stranii. E bine ca am loc, eu, in mine. Altii dau pe dinafara si se umple lumea de fragmente de suflet de om.
Insa nu stiu daca se comercializeaza astfel de lopeti zdravene de zapada, pentru dezghetat mintile oamenilor. Pentru adus suflete la temperatura optima. Pentru chef de viata si de cantec. Pentru calatorii nu mai departe de unde esti acum, fizic, insa sufleteste, in cu totul alte dimensiuni.
Asa e iarna, cruda. Ce daca noi facem sa ninga.
Tags: ganduri contorsioniste
