“If you should go skating
On the thin ice of modern life
Dragging behind you the silent reproach
Of a million tear stained eyes
Don’t be surprised when a crack in the ice
Appears under your feet
You slip out of your depth and out of your mind
With your fear flowing out behind you
As you claw the thin ice”.
Bine-am revenit in ultima saptamana din 2009, anul in care nu am invatat sa inot, dar mi-am reamintit sa patinez. Anul in care nu am excelat profesional, dar am fost al naibii de buna la probleme de suflet. Anul in care nu am scris romanul vietii mele, dar am scris poezioare pe servetele. Anul in care tot nu am plecat din Bucuresti, dar am invatat sa-l suport. Anul in care nu m-am imbolnavit, dar mi-am platit impozitele. Anul in care am semnat un pact cu dorul, dar in care nu am uitat sa-mi fie frica. Un alt an in care nu am stiut ce vreau, un alt an in care azi sunt bine si maine nu. Un alt an in care am invatat ca relatiile sunt… ciudate, dar ca unele se potrivesc manusa pe mana mea incercata de vant si nisip. Anul in care am incercat sa pun oamenii in cutii si am cativa la care inca ma uit incruntata si nu stiu ce sa fac cu ei.
Un alt an in care nici n-am pierdut, nici n-am castigat, un alt an undeva, la mijloc. Un alt an in care, totusi, am reusit cateva momente excelente. The thin ice. Uneori crapa. Alteori, nu.
