Pe fwd

Posted: January 7th, 2010 | Author: | Filed under: La naiba! | Tags: , , , , , | No Comments »

Cred ca a venit momentul sa-mi scot gargaunii din cap. Gargaunii aia care mananca incet-incet din nebunia mea aia buna si o inlocuiesc treptat cu aia rea, aia gaunoasa si care indeparteaza oamenii.

A fost suficient sa visez aseara frumos ca sa realizez ca intr-adevar lucrurile mici iti aduc fericirea, asa cum ar scrie pe-o felicitare Hallmark, dar ca, orice ai face pe lumea asta, trebuie sa ai grija si de alea mari.

Si cum brusc, cam intr-o luna asa, am devenit dintr-un om fara probleme un om cu oaresce probleme, m-am gandit sa le finalizez. Anu’ asta o fac lata, daca e sa fie, sa fie. E ca atunci cand pui tot ce ai pe o carte sau cand te etalezi la rummy la plezneala.

Dar pana atunci. Trebuie sa nu-mi mai fie asa somn, sa nu mai tusesc, sa am incredere in mine si mai ales in cei de langa mine si maaaai ales sa le si arat asta. Strategia din clasa a 3-a cu “scuipa-l pe baiatul de care-ti place” nu mai da roade.

In plus, desi mi-a luat mult, mult, mult timp, am tinut o mica sedinta cu fantomele mele din dulap, de pe ulap, de sub pat etc (am niste fantome neascultatoare) si le-am explicat niste chestii, asa cum si ele mi-au explicat mie, cand erau inca vii.

La naiba cu toate. Poate ca sunt lenesa si ca sunt apatica, insa nu mai vreau sa devin din ce in ce in ce mai mica.

Asta asa, pentru ca e joi si maine probabil ca uit. Oricum, chestiile astea le-am scris pe fond de foame acuta, in timp ce fetele de aici se invart cu painea lor facuta in casa, si in timp ce-mi aminteam de faza aia cand, in “Friends”, Chandler ii spune pentru prima data Monicai ca o iubeste, desi ea avea un curcan indesat pe cap. Ma gandeam, cu mintea mea calatoare, ca daca Monica si Chandler ar exista in realitate, asta ar fi o chestie misto de zis copiilor. Apoi m-am gandit ca asta e diferenta intre pusti si Oameni Mari: primii iubesc sa asculte povesti neobisnuite, iar ceilalti, sa le spuna. In fine, am luat-o razna.



Leave a Reply