Dat fiind ca nu mai stiu sau nu mai vreau sa mai tes perdele pentru imaginatia mea, m-am gandit sa ma apuc de chestiuni mai pragmatice, chestiuni dupa care sa raman cu ceva, nu doar cu iluzia ca ceva s-a schimbat si lumina e filtrata altfel.
Asadar, azi (sau, pentru ca sunt o persoana dubioasa, poate maine) ma duc la sala sa-mi fac abonamentul care o sa ma faca sa plang si sa ma doara muschii – aia pe care nu-i am, dar sper sa-i fac.
Iar saptamana asta imi caut profesor de japoneza. Numai ca lectiile efective cred ca le voi programa pentru februarie, din motive pertinente. Nu, n-am crize de varsta a doua sau planuri de emigrare, doar ca am mai studiat o data japoneza si mi-a placut. Insa cum cu memoria stau prost, o sa mai am nevoie de niste impunsaturi.
De tesut perdele, poate o sa ma apuc mai incolo. Ciudat e ca nu dadeam bani pe asta, dar plateam in sinapse, ceea ce nu era tocmai elegant.
) doamne fereste, eu la sala si tu sa gatesti, ce lume e asta???
