Nu-mi place stridenta

Posted: January 27th, 2010 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , | 4 Comments »

Am avut o perioada in care ma lasam cucerita de orice culoare mai tare si de orice nuanta care-ti sarea direct in ochi. Cred ca mi-a trecut, o data cu adolescenta. Acum am o reactie de om mahmur la orice inseamna zgomote puternice, oameni care tipa fara control, manifestari puternice de sentimente cand nu e cazul, disperare generalizata a expunerii de idei si credinte. Adica ma doare capul si amestesc.

Cand vine vorba de culori, am cum sa ma feresc. Uneori ma mai apuca amocul si starea de adolescenta si imi permit sa-mi fac nitel de cap. Insa cand vine vorba de persoane stridente, nu stiu ce sa fac. Nu stiu daca sa le raspund la fel, daca sa fiu ironica – nu prea pot, de fapt, sa fiu ironica fara sa incerc asta in oglinda inainte, inca incerc sa scap de tampita asta de diplomatie- sau daca sa plec pur si simplu. Asa ca de cele mai multe ori, plec pur si simplu.

Nu inteleg de ce trebuie ca unii sa strice constant o atmosfera pastel, de ce trebuie sa imi arunce in fata cu galeata ideile si opiniile lor fara sa fi observat inainte semnalele din partea mea cum ca as vrea asta de la ei, de ce au impresia ca a fi rautacios te face mai interesant si deci mai placut. Socializarea is a bitch. Nu inteleg multe despre ea si asa ca postura in care o sa fiu vazuta de cele mai multe ori cand ceva ma calca pe coada mea stufoasa este plecand.


4 Comments on “Nu-mi place stridenta”

  1. 1 ipo said at 11:03 am on January 27th, 2010:

    Hei, asta tine de anotimp! Iarna, primavara, da, inteleg sa fie “pastel”. Dar primavara trebuie sa o petreci in culori vii, iar vara sa fie extravaganta, chiar pana la limita stridentei.
    dar da, socializarea is a bitch! :D

  2. 2 sunkissed said at 11:05 am on January 27th, 2010:

    da, sunt de acord. eu am ce am cu oamenii care incalca acea limita a stridentei, nu neaparat prin culori. nu stiu ce sa fac, de ex, cu un om care urla tot timpul si e rau cu toata lumea, in afara de a ma intreba ce dracu am facut de am ajuns langa el

  3. 3 samuan said at 8:50 am on February 5th, 2010:

    Eu mai degraba o iau ca pe o cizelare. Si mie de ceva ani buni nu mai imi plac stridentele mai ales cand vine vorba de vizual, ca daca are unu/una gura mare mai putin ma doare numa sa nu fie fara rost ca normal ca ma feresc sa ma plictisesc (hah cate rime involuntar :)) ma mir si eu, ma fac poet :)) ). Prin urmare vizual aproape ca nu mai suport culori diferite alaturate decat eventual maxim 2 iar in general aceeasi culoare cu foarte mici/mici variatii de intensitate/nuanta si textura mai ales. Normal ca mai sunt si excepti si cum sunt un om al extremelor daca imi doresc ceva diferit imi doresc o stridenta maxima, dar totusi si aceea nu pur si simplu arbitrara.

  4. 4 sunkissed said at 9:21 am on February 5th, 2010:

    si eu ma feresc de aia cu gura mare cat pot, dar nah, uneoru circumstantele te obliga sa stai langa ei mai mult decat e omeneste posibil, ceea ce se lasa cu dureri de cap :)


Leave a Reply