Cred ca o buna parte din secretul depasirii unei depresii de ianuarie consta in a achizitiona o pereche de cizme. Cand ti-e cald si bine la picioare, lumea parca nu mai e un loc asa de negru. Sigur, exista posibilitatea sa intri din nou in depresie cand vezi mizeria de pe jos in care trebuie sa calci, dar ma rog, si 2 minute de fericire si de picioare calde sunt ok.
Asa ca in curand, cand o sa binevoiasca si cardul sa dea semne ca inca traieste, o sa-mi cumpar cizme. Si voi fi mai fericita, mai implinita, mai plina de entuziasm si incredere in mine, mai satisfacuta cu alegerile mele in viata, mai gata sa apreciez ceea ce am si ceea ce nu am, deocamdata.
Sau cine stie. Poate doar ma amagesc ca o bucata de material face lumina sa cada altfel.
Vreau sa vina vara, direct. Si soarele. Si vreau sa am cizme. Cu care sa merg prin zapada. Cumva, in mintea mea, toate astea au sens.

