Ce sa fac si eu, luni, ca omul in februarie. Am zis ca e luni, ca e 1 – ce moment mai bun pentru a-ti da demisia?
Nu, nu am innebunit, stiu ca e criza si nu ma arunc cu capul inainte. Doar ca imi schimb jobul. Ca omul in februarie.
Sunt la prima demisie din viata mea si nu stiu ce sentimente sa incerc. Ar fi aiurea sa zic ca nu-mi pare bine, ca daca imi parea teribil de rau, nu mi-o mai dadeam. Pe de alta parte, nu stiu cum o sa fie dincolo, desi am o vaga idee, iar asta ma inspaimanta.
Dar omul, in februarie si nu numai, cat traieste invata. Nu e asa vorba aia? Nu stiu.
Cert e ca, oricat de frica mi-e de schimbare si bla-bla-bla, chiar simteam nevoia de schimbare, de aer proaspat. E ca atunci cand esti bolnav si iti revii si ai nevoie sa schimbi asternuturile, sa aerisesti, sa aduci flori proaspete si sa aprinzi un betisor parfumat. Asa si eu, cand ies din vagaunile mele sufletesti, simt nevoia de alb, curat, nou si proaspat. Nu stiu daca e cea mai buna idee, solutie sau ce-o fi, dar uneori dorinta de schimbare e atat de puternica, incat mai ca doare.
Si cel mai rau e cand doare si in somn, si intre visuri, si intre respiratii. Cel mai rau e cand, prin toata mini-agonia asta, simti ca-ti scapi printre degete. Nu reusesti sa te prinzi, doar sa injuri printre dinti.
Insa a trecut ianuarie. Chiar daca ninge, imi miroase a primavara si a nou.
!!! Si trebuie sa privesti noul serviciu ca ocazie foarte buna de a iesi dintr-o lunga rutina .
Bafta!
Atunci, toata lunea ianuarie am hibernat si in februarie mi-am gasit un nou job. Si mi-a fost bine. Ceea ce iti doresc si tie 
