Doua de joi

Posted: February 4th, 2010 | Author: | Filed under: Despre natura lucrurilor | Tags: , , , , | 2 Comments »

Prima. Azi de dimineata, cutremur in bloc. Ma gandeam ce naiba o fi, dar mirarea mea a durat doar vreo 10 secunde, pana cand m-am dumirit.

V-am mai povestit eu de vecinii mei de palier care s-au extins pe scara blocului cu o masa si scaune, etc. Acum a ramas doar masa. In fine. Ei au un pusti, cred ca are vreo 4-5 ani. Ca orice pusti, vrea sa alerge.

Mai nene, dar mie nu mi se pare normal sa alerge pe palier la 8 fix dimineata. E un copil, nu stie multe, vrea sa alerge. Dar chiar trebuie sa faca asta pe holul blocului, dimineata? Uneori alearga si pe la 8 in weekend, iar eu ma trezesc din cauza zgomotului, cu tot cu usa mea metalica si inca una de lemn masiv care ma despart de el. Si credeti-am ca un copil atat de mic poate sa faca un zgomot atat de mare.

Eu imi fac griji ca nu pot creste un caine intr-o garsoniera. Intelegeti ce vreau sa zic? Nu cunosc situatia familiei respective, dar nu inteleg cum de faci un copil cand stii bine ca nu ii poti oferi ceva bun. Un parc si o camera a lui si nu palierul si aceeasi camera impartita cu parintii. Si apoi, daca tot il ai, nu te motiveaza nimic sa ii oferi mai mult? Si daca tot nu te motiveaza… de ce nu-ti imaginezi ca normalul tau – copilul care tropaie si rade pe scara blocului dimineata – ii poate deranja pe amaratii ailalti de locatari?

Mi s-a mai povestit si de familii cu doi copii sau mai mult copii care locuiau in garsoniera. Nu-si permiteau mai mult. Ok, dar atunci de ce sa ai o familie mare? Din dragoste? Crezi ca dragostea le face copiilor alora loc?

Poate par dura sau ciudata. Dar eu inteleg ca, daca vrei sa faci un copil, te asiguri inainte ca ii poti oferi macar minimum de confort.

A doua de joi. Nu mai stiu cum, din link in link si din loc in loc, am ajuns sa aflu ca un nene, un pusti pe care il stiu din generala si caruia ii mai dadeam, pe atunci, bani de un cico pentru ca eram fata naiva, sta acum in Madrid.

In afara de faptul ca nu stiu si nu ma intereseaza ce invarte el de-a ajuns sa stea acolo, ca de dus mintea, am oarecare banuieli ca nu-l duce, am o dilema de foarte mult timp. Cum au ajuns toti, dar toti oamenii de varsta mea, sau mai mici chiar, sa se plimbe dintr-un avion in altul, dintr-o capitala europeana in alta, de n’spe ori pe an? Eu una, de exemplu, daca ma decid sa ma duc undeva, trebuie sa fac niscaiva economii, plus ca nu-mi permit extravagante de genul “Maine plecam, pisi”, asa cum vad pe feisbuc sau pe cine stie de naiba locuri virtuale cool.

Nu stiu, chiar e asa de simplu si nu stiu eu? E atat de la indemana sa te cari oriunde? Am asa senzatia ca pentru multi se mai poarta – si inca regeste – cersitul de bani pe la mami si pe la tati. Eu macar ceream bani de haine, nu m-a dus capul sa cer si de avioane si vacante exotice.


2 Comments on “Doua de joi”

  1. 1 ipo said at 12:26 pm on February 5th, 2010:

    Ei, uite aici niste oameni care stau cu 3 copii intr-o garsoniera, dar se si plimba prin toata lumea in acelasi timp.
    http://poraquiporalla.com/
    Raspunsul la amandoua chestiunile de joi vine vineri! :P

  2. 2 sunkissed said at 12:32 pm on February 5th, 2010:

    haha
    da, uite- asa imi place si mie!


Leave a Reply