Asa cum iarna ninge, si viata-i compusa din momente.
… ca atunci cand mi-a lasat Mircea o ciocolata sub perna, cand am tipat eu la el pentru prima – si singura - data de cand ne stim.
… ca atunci cand, cu acelasi Mircea, ne-am plimbat intr-o zi frumoasa de primavara prin Herastrau si am vorbit, ca de obicei, despre nimic.
… ca atunci cand, atarnata pe balcon, ascultam muzica la telefon si ma gandeam ce-o fi facand Cornel, vecinul de langa. Stateam la Domenii si viata era frumoasa.
… ca atunci cand ma dadeam in leagane prin parcuri si-mi faceam poze la picioare.
… ca atunci cand am fost in parcul Carol cu Ionuca si Aurelian si am vorbit despre Sibiu si clatite.
… ca atunci cand, la 2 dimineata, mergeam spre Sibiu, afara era luna plina si zapada, Ada dormea, iar eu ascultam Pink Floyd.
… ca atunci cand ne-am mutat in Militari si ne-am asamblat mobila cu oameni multi si frumosi.
… ca atunci cand eu scriam lucrarea de licenta si Tudosie imi canta (sau asa credea el) la vioara.
… ca atunci cand l-am cunoscut prima data pe George, eram in Blues Cafe si citeam ceva cand a intrat el si ma rugam sa fie el, dat fiind ca nu-l vazusem niciodata pana atunci si putea fi un ciudat.
… ca atunci cand am mers la El Camino de Los Ingleses si mirosea cumva a liniste, George avea sapca si inainte de film am mancat la KFC.
… ca atunci cand am mers cu Puf sa facem poze la oameni in Cismigiu si l-am pozat pe baiatul frumos cu parul lung si cu chitara.
… ca atunci cand eram in liceu si mergeam pe Trivale si Fane ne canta la chitara.
… ca atunci cand Marci isi purta parul in codite si ii cumparam mamei o floare in ghiveci pentru 1 martie.
… ca atunci cand dormeam la Fely in patul ei rupt si imparteam rasete si fantezii cu furnici.
… ca atunci cand trenul ma ducea spre Braila si eu simteam ca invat pentru prima data niste lucruri.
… ca atunci cand am fost la U2 si mi-a venit sa plang cand am ascultat din nou, dar pentru prima data live, Where The Streets Have No Name
… ca atunci cand era ziua mea si Ovidiu de la Stuf imi zicea La multi ani tot timpul.
… ca atunci cand rasaritul era mov si dimineata parea prima, tot in Vama, in acelasi an.
… ca atunci cand, tot in Vama, tot la rasarit, am mancat o portocala, fara sa simt macar cate se vor schimba.
… ca atunci cand am facut prima data curat in garsoniera in care stau acum.
Mi-am amintit de toate astea acum, toate de la ninsoarea de aseara. Am incercat sa-mi vad de treaba aseara, asa cum am incercat si azi de dimineata. Am fost la spinn si mi-am mancat, cuminte, cerealele cu lapte. Mi-am schimbat geanta cu o alta mai mare, mi-am inlocuit cartea citita cu una noua. Aseara m-am uitat la film, “A Serious Man”. Mi-am reamintit cat imi plac fratii Coen.
Si totusi, franturi din ce-am facut sau n-am facut se amesteca printre fulgi si eu n-am lopata. Si daca as avea, cred ca m-as teme sa o folosesc.
multumesc pentru cuvintele frumoase
