Azi e ziua cea mare, ies din clasa muncitoare… Cel putin pentru un timp. Ar fi trebuit sa stau pana vineri la viitorul fost loc de munca, dar soarta si oamenii buni au facut in asa fel incat sa am cateva zile libere pentru mine si activitatile mele dubioase, care implica stat toata ziua in pijamale, cantitati impresionante de cafea, carti multe incepute, sosetele mele flausate, verzi, cu care stau numai prin casa, Friends, elicopterul care nu e al meu, dar o sa fie pentru cateva zile si, bineinteles, baclava si cartofi prajiti.
Pentru ca viata e, uneori, draguta si nu te mai scuipa fix intre ochi.
In afara de toate lucrurile placute, se anunta petreceri si primavara. Ce sa vrei mai mult de atat, nu? Poate doar inca putina liniste, intre toate caile ferate ale mintii tale care se intretaie si care scartaie, care se indeparteaza si care trosnesc; poate doar un drum care sa straluceasca a rasarit.