Mergeam si eu vesela spre munca azi, cand paznicul a inceput sa urle la mine, intrebandu-ma unde ma duc si ce vreau. Cica unde lucrez eu e o institutie si nu poti intra asaaa, cu bocancii. Ma rog, acum caut pe net sa vad ce institutie e in cladirea asta. Ori o fi vreunul din paznicii aia care nu te lasa sa faci poza la ceea ce el numeste generic “institutie” fara sa stie ce e aia si de ce n-ai voie sa faci poze.
Ma gandeam, in troleu, ca numai eu stiu cate lucruri nu stiu sa fac. Cate lucruri nu sunt in stare sa fac si cate lucruri m-au depasit. Si trebuie sa recunosc ca e ciudat sa realizez de cate ori am zis ca o scot la capat, uneori cu voce tare, desi stiam ca nu am cum. Uneori insa, am reusit. Alteori am esuat si nu-mi pot da seama, paradoxal, ce a durut mai rau.
Asadar, reteta de stricat zenul dimineata este un gand fugar in troleu si un paznic care tipa la tine. Iar reteta de reparat toate astea este facutul de cafea, o cafea tare si aromata, in care sa arunc gandurle negre, sa se topeasca si sa dispara cu totul.
ce zici, merge?
. Cum sa tipe mai la tine bate-n-gard-ul :O . Zi-mi mie unde e bate-n-gardu’ ala si de o stalci ceva…… . Nu inteleg… poate sa fie bate-n-gardu’ ala mai al dreaq decat 5-6 controlori luati la misto /:) ?
, vinerea: Cum ar fi ma baieti daca azi ar fii marti =)) 