Am zis eu. Buna dimineata, a zis si el. Iti multumesc ca ai aparut, am zis eu. Cu mare placere, si eu ma bucur, a zis el. Bine, am zis eu. Atunci, am sa ma duc la durerea mea de cap. Stiti, se supara daca o las prea mult simp singura. Stiu, zise Soarele. Mai vorbim, a continuat. Prefer sa vorbim mai des! am incercat eu o glumita.
As vrea tare mult sa pot dormi chiar acum. As vrea sa ma intind in pat, ca o pisica. As vrea sa-mi savurez starea de lene, as vrea sa alung durerea de cap cu un comn bun. As vrea sa-mi ostoiesc setea de poezie cu franturi din viata altora, as vrea sa-mi curat de nisip tenisii rosii si sa am curaj sa-i port iar. As vrea sa arunc intr-un colt, impotriva tuturor previziunilor meteo, hainele groase si cizmele suparacioase. As vrea sa ma inconjor de cafele si de zambile.
In schimb, port conversatii ametite cu o masa de gaz care straluceste si scriu incontinuu, de azi de dimineata. Cred ca asta e ceea ce se cheama, in functie de persoana pe care o intrebi, “caleala”, “razbunare divina” sau “o zi normala”.
