Ciudat.

Posted: March 18th, 2010 | Author: | Filed under: Eu cu mine | Tags: , , , , , | No Comments »

Din seria “ce mai observa oamenii la ei insisi”, azi, ceva mai putin multumitor.

Am descoperit – de fapt, mi-am reamintit – ca nu prea pot spune NU. Foarte rar, daca ma roaga cineva ceva, spun ca nu fac acel lucru. Sau, mai corect, chiar daca spun ca nu, in ruptul capului nu, eu niciodata, nu, dupa ce scrasnesc nitel din dinti, il fac pana la urma. Fireste, nu in legatura cu chestii ciudate, absurde sau periculoase; ma refer la situatii cand ma roaga cineva sa-l ajut cu ceva imposibil, cand trebuie sa fac ceva la munca ce nu vreau/nu ma pricep/nu stiu/nu e treaba mea, cand trebuie sa fac comisioane, cand, in ciuda faptului ca am chef sa fac altceva, mi se propune o alta smecherie.

Am un simt al datoriei poate prea bine dezvoltat. Am putea spune ca, desi este contraintuitiv, este si un instinct de conservare, pentru ca astfel evit multe discutii in contradictoriu sau pline de “te rog eu” sau in care trebuie sa dau explicatii, se pare, fantasmagorice pentru a fi crezuta – am mai spus cu multe ocazii ca deseori adevarul simplu este considerat o tampenie si minciunile complicate sunt acceptate social. In plus, dom’le, nu-mi place sa zic nu, sa ma limitez.

Poate sa fie si bine, in conditiile in care iti place sa ai ca principiu de viata ideea “Nu exista nu”, poate fi si rau, atunci cand pamantenii langa care iti duci traiul se obisnuiesc cu aceasta trasatura a ta de caracter, astfel cand, in sfarsit, spui NU si te tii de el, se uita la tine ca si cum ai febra.



Leave a Reply