Am vrut sa scriu un titlu genial, insa n-am putut, pentru ca atata m-am gandit la asta, incat mi s-a dus toata inspiratia.
Sambata dimineata la 7 suna telefonul meu, pe care nu-l inchid noaptea din diverse motive. Era un numar pe care nu-l cunosc, 0726075117. A m raspuns, gandindu-ma ca e ceva important. Nu era, evident, era un domn foarte incoerent, care avea chef de mistouri cu gagici, asa ca am inchis. A sunat iar si iar si iar, a raspuns si prietenul meu si l-a trimis undeva, timp in care asta repeta “da-mi-o pe fata aia, da-mi-o pe fata aia”. Am inchis telefonul de tot, gandindu-ma ca n-ar fi rau daca as si dormi putin.
La 10 si ceva m-am trezit, am deschis telefonul care a inceput sa sune iar cam dupa 10 minute de cand l-am deschis si a continuat sa sune insistent. Am sunat la Vodafone, pentru ca telefonul meu nu are optiune de a bloca un singur numar de telefon. Cei de la Vodafone mi-au spus ca singura cale este de a depune o plangere la Politie, pentru ca ei sa faca ceva. Toate bune si frumoase, am cautat o sectie in zona, am gasit sectia de politie nr 22, am dat un telefon ca sa intreb cum fac si acolo, dupa ce mi-am explicat situatia, mi s-a spus ca pot veni la orice ora sa depun reclamatie.
Evident ca m-am dus, dat fiind ca telefoanele nu incetau. In drum spre sectie, nestiind exact unde este, am dat de o patrula si i-am intrebat cum se ajunge la sectie. M-au intrebat pentru ce si cand au aflat, au inceput sa-mi spuna ca vaaai, ca e complicat, ca e bataie de cap, ca pana ajunge plangerea unde trebuie, ca mai bine renunt. Am multumit politicos si am purces spre sectie, convinsa fiind ca o sa rezolv.
In sectia 22, am intrat in hol si am vorbit cu politistul de la ghiseu. Acesta a chemat pe cineva prin telefon, referindu-se la el ca la “Georgica”. Acest domn a coborat, nu s-a prezentat, nu m-a chemat nici macar intr-un birou, m-a tinut in hol. M-a intrebat care e problema si, dupa ce i-am expus-o, mi-a zis ca nu am temei legal pentru a depune plangere. Faptul ca eu ii spuneam ca ma simt hartuita nu era suficient. Ca Politia nu poate interveni in apelurile pe telefonul mobil. Ca daca nu am numarul secretizat, asta e. Ca cei de la Vodafone mi-au spus sa vin la politie ca sa scape de mine. Ca singura modalitate de a scapa de apelurile nedorite este sa-mi schimb numarul de telefon. Ati inteles, da? Politia iti recomanda sa te ascunzi sau sa fugi.
Cand i-am zis ca mie asta imi suna a “Va urmareste o persoana necunoscuta? Schimbati-va adresa!”, a zambit ironic, asa cum a facut si cand i-am zis ca, daca faptul ca omul asta ma hartuieste la telefon nu e destul, poate va fi destul daca vin batuta sau violata. “Nu am zis asta”, mi-a zis el. Pai da, nici nu e nevoie sa spuna. Mi-a sugerat sa consult un avocat, eu i-am zis ca este culmea ca un om sa nu fie lasat sa faca plangere pentru ca se simte hartuit si asta a fost.
Cand am iesit din sectie, am sunat iarasi la Vodafone, unde mi s-a sugerat sa merg la alta sectie de politie, pentru ca reclamatia mea ar trebui sa fie suficienta si sa fie luata in seama si ca ei asa procedeaza la toate cazurile de acest gen, cand numerele nu sunt ascunse.
Intre timp, individul care a declansat asta s-a mai potolit. Problema mea nu e cu el acum. Problema mea este cu sectia 22 de politie Bucuresti si cu acel individ care nici nu s-a prezentat. Cum sa ti se recomande sa-ti schimbi numarul de telefon cand cineva te agreseaza? Cum sa nu te prezinti, tu, ca agent de politie? Cum sa lasi un om in hol in timp ce incerci sa scapi de el? In cele 20 de minute cat m-a lasat pe mine masca cu aceste argumente, putea sa inregistreze o plangere, chit ca nu facea nimic cu ea.
M-am simtit foarte prost, m-am simtit tratata cu spatele si simt in continuare ca moto-ul Politiei Romane, “Siguranta si incredere”, este la un foarte mare misto.
