Am racit. Eu si jumate din prietenii mei. Pentru ca ne iubim atat de mult, facem totul impreuna.
Fiecare are cate ceva. Unul are febra, altuia ii curge nasul, altul e cu amigdalele in punga, altii au pur si simplu o slabiciune generalizata. Si mai toti dam vina pe vreme (care ne-a silit sa renuntam la straturile de haine prea devreme).
E amuzant sa observi oamenii in timp ce sunt bolnavi. Aseara, buna mea prietena care a binevoit sa implineasca o varsta ne-a oferit ocazia de a ne strange toti la o masa si de a ne observa comportamentele specifice pentru atunci cand suntem cu mucii in batista, la propriu.
Am constatat ca unii dintre noi sunt sarcastici, altii nu aud, altii sunt amuzati de situatie, unii viseaza la vremuri mai bune iar majoritatea e cu capul aiurea. Adica nimeni nu intelegea nimic. Asa ca sunt convinsa ca fiecare are versiunea lui pentru cum s-a desfasurat seara.
Eu fac bine, multumesc. Mucii in batista si privirea sus la cer, doar-doar se instaleaza optimismul. In schimb, sunt nori si se pare ca o sa ploua, mi-e mai frig decat ma asteptam si nu cred ca pot sa merg la sala, ceea ce ma intristeaza.
Metaforic vorbind, sunt foarte, dar foarte cuminte. Cand imi trece raceala, o sa ma gandesc mai mult la asta.
