Azi am mers pe jos pana la munca. Contrar asteptarilor, nu m-am enervat, ba chiar mi-a placut. A fost un moment bun pentru mine, am facut miscare, am mai vazut o ramura inflorita, o pasare dand din aripi, un gandacel ametit, am avut timp sa ma gandesc la ale mele de care uitasem si tot asa.
In ritmul asta, o sa merg pe jos mereu pana la munca. Dezavantajul e ca reduc din timpul de citit. Avantajul e ca nu mai dau bani RATB-ului pe care il doare in cot de mine si mai stau si eu la soare. Ma bate chiar un gand sa-mi cumpar role.
Raceala mi-a acaparat toate simturile, gandurile, dorintele. Aseara am adormit bustean, somn greu, de om bolnav si obosit. Nu-mi place sa dorm asa. Prefer sa dorm putin, dar sanatoasa si fericita.
Maine ma duc acasa. E Pastele, iar. De data asta, nu ma duc singura. Abia astept zilele astea de liniste si de citit. Abia astept sa stau pe pamantul umed, sa privesc iarba cum creste, sa ma joc cu cainii, sa-mi revina primavara.
Deocamdata, ma pregatesc sa merg pe jos iar. Propozitii scurte – inca un efect al racelii.
Asa ziceam si eu.
